Arhivă pentru ianuarie 2012

rememorari : iunie, 2009

ianuarie 23, 2012

inca… te caut…

in cuvintele care nu se spun…

si-n cele care se canta…

in cuvintele care se silabisesc…

si-n cele care se deseneaza…

si mai ales in cele spuse de tine…

si numele tau scris de mana mea mi-e parca mai drag…

si stii de ce? jur ca nici eu …

ERATA:

but i’m not enough and you’re NOT enough…invisible yourself  from my heart!

[recidiva]

[ nota: rememorari este „eu” de pe vremuri… si este pentru ca … viata are un mod ciudat de a te readuce fata in fata cu temerile tale cele mai mari,  cu greselile si defectele tale cele mai dureroase... cu sperantele cele mai aprige…]

Reclame

putina fizica…

ianuarie 19, 2012

FEMEIA:  Chiar vreti sa stiti ce cred eu?…Pentru ca m-am gandit mult la asta… Eu plang mereu si… si atunci m-am gandit… E instinctul de aparare in fata inghetului!

BARBATUL :  Ce inghet?

FEMEIA :  Ne ingheata sufletul. Se intampla lucruri care ne ingheata sufletul.  Si atunci inima noatsra face o caldura mare de tot si topeste gheata asta. Lacrimile nu sunt decat o alta stare de agregare a lucrurilor care ne ingheata sufletul. Cand plangi e bine… gheata se topeste si ai scapat…

BARBATUL : Dumneavoastra …  aveti asa… un fel de caldura… pareti plansa recent. Poate chiar in diminteata asta.”

[Lia Bugnar – fragment din piesa Omul de zapada]

rememorari : 2 februarie, 2011

ianuarie 16, 2012

TU

ma-nalti, ma cobori

ma chemi, ma alungi,

ma uimesti, ma dezgusti,

ma-mplinesti, ma darami

ma alini, ma-ntristezi,

ma cobori si ma-nalti,

ma alungi si ma chemi,

ma dezgusti, ma uimesti,

ma darami, ma-mplinesti,

ma-ntristezi, ma alini

[ nota: rememorari este „eu” de pe vremuri… si este pentru ca … viata are un mod ciudat de a te readuce mereu fata in fata cu temerile tale cele mai mari, cu greselile si defectele tale cele mai dureroase… cu sperantele cele mai aprige…]

metrica puerila…

ianuarie 15, 2012

n-am sa chipul tau stiut,

n-am sa primul tau sarut…

n-am sa dor si n-am sa doi,

n-am sa vara pentru noi,

n-am sa poate, n-am sa fost…

n-am sa lacrimi fara rost…

si in mana mea pustie,

mana ta sa nu mai fie…

rememorari : 21 noiembrie, 2008

ianuarie 15, 2012

ma sufoc…si gandurile toate mi se invalmasesc dintr-o data, sfarsind intr-un fel de zambet fara noima…si ma trezesc dorindu-mi sa fug, in timp ce sub apasarea evidentelor, basmul se naruie si se recladeste fara sa se consume vreodata… imi vine sa pun o gramada de intrebari, sa imi strig nelamurirea oricui are vreme sa o asculte, mai putin… mai putin…

aleg…  ma invart pe calcai de trei ori…  si nu mai suntem doi straini… si tot ce mi-ai spus vreodata inseamna ceva mai mult…  si reusesc sa iti prind privirea si sa o asez pe chipul meu…  iar tu ma vezi…  ma auzi…  ma vrei…

ma gandesc ca te-as lua de mana…  aici se poate…  in lumea asta noua,  rotita spre visare de trei ori,  ireal si greoi,  nu ai cum sa intorci capul…  nu ai cum sa ignori ce simti…  nu ai cum sa te dai batut…  nu ai stii sa ma uiti…

aici suntem noi doi si firescul…  eu, tu si doua zaruri mari…  pe care nu ma incumet sa le arunc…

eu, tu si ce ar fi dincolo de indrazneala mea cea mai mare…

eu,  tu si drumul inapoi spre lumea indreptata…

nu,  dragul meu,  tu nu te pricepi sa indrepti lumea…

[ nota: rememorari este „eu” de pe vremuri… si este pentru ca … viata are un mod ciudat de a te readuce mereu fata in fata cu temerile tale cele mai mari, cu greselile si defectele tale cele mai dureroase… cu sperantele cele mai aprige...]

rememorari : 23 septembrie, 2008

ianuarie 15, 2012

„la tine nu sta sa nimic, ma … la tine sta sa… sta sa… sta punct… sta , pur si simplu…!”

Lia Bugnar, „Sta sa ploua”, recuvantuire din amintire

[ nota: rememorari este „eu” de pe vremuri… si este pentru ca … viata are un mod ciudat de a te readuce mereu fata in fata cu temerile tale cele mai mari, cu greselile si defectele tale cele mai dureroase… cu sperantele cele mai aprige...]

rememorari : 20 septembrie, 2008

ianuarie 15, 2012

„si-am putea si nu se poate..si noroi si stele”  [PAMANTUL DEOCAMDATA A.Paunescu, M.Vintila]

pietele s-au colorat in crizanteme…pe sub balcoane miroase a vinete coapte si a otet incins pentru muraturi… in casa a zacusca…

si aerul… aerul e rece si canta…

blocurile isi inchid nuvelele in spatele obloanelor… mi-ar placea sa trag cu ochiul la viata omului…

si m-as intoarce spre soare… doar ca … nu-l aflu…

vantul tremura in crengi si oamenii in statii, cand autobuzele ajung dintr-o data prea greu… imi strang pardesiul si ma gandesc sa urc si sa merg oriunde…

fiindca niciodata nu se intampla „asa”… nici macar toamna…

a venit, si nici nu stie ca asteptam…

[ nota: rememorari este „eu” de pe vremuri… si este pentru ca … viata are un mod ciudat de a te readuce mereu fata in fata cu temerile tale cele mai mari, cu greselile si defectele tale cele mai dureroase… cu sperantele cele mai aprige...]