Arhivă pentru martie 2010

standby

martie 30, 2010

daca inchid ochii pot sa refac traseul…sa punctez exact pietrele pe care le-am sprijinit, momentele care mi-au deschis sufletul si m-au facut pe mine mai „mine” decat inainte, exact bucatica de ciocolata care mi-a dat energia sa merg mai departe, exact senzatia care mi-a luminat inima sau mireasma care mi-a consolidat amintirile…

numar in gand podetele…oglinzile de gheata…canile de ceai…zambetele…

rememorez atingerile muschilor…asprimea tepilor de brad… frunzele incurcate sub talpa bocancului…lumina incalzind valea si apoi umbra urcand o data cu poteca…

despre ce simt cand sunt pe munte nu pot vorbi fara sa am senzatia ca bagatelizez… am scris si rescris paragraful de mai sus … prea multe cuvinte, prea putin relevante… dar trebuia sa il scriu, pentru ca, lasand in urma ce-a fost, nu pot decat sa ma refugiez in amintiri, o vreme…pana cand tristetea de a fi parasit locurile unde am fost fericita e inlocuita de anticipatia unui nou traseu…pana cand, rupandu-ma de cotidian, incalt din nou bocancii si imi caut frontala(mersi diana :-* )…

pentru cat timp, de acum inainte, nu o sa mai pot face asta…?

ma distreaza pregatirile inainte de ture: cumparaturile mereu pe ultima suta de metri, planificarea atenta a schimburilor pe urmatoarele cateva zile si vesnica dilema „la ce anume renunt ca sa am un rucsac acceptabil”…  daca ar fi dupa mine mi-as face rucsacul de la inceputul saptamanii… si apoi, in fiecare seara, pana in weekend l-as tot reface si remodela, doar ca sa grabesc clipa un pic… un pic…

cat de mult ar trebui sa o grabesc acum ca sa gasesc rabdarea necesara…

aproape niciodata nu stiu exact unde mergem [ „la munte” ridic din umeri cand ma intreaba ai mei… „cu pasii”] nu aflu decat la 11 noaptea ce tren trebuie sa luam a doua zi si decat vreo jumate de ora mai tarziu unde e intalnirea in gara…

si nu dorm aprope deloc toata noaptea, de drag… mereu imi mai amintesc de cate o chestie care ar putea sa fie utila … ma trezesc gandindu-ma la alte ture… imi mai vine sa ii spun ceva sora-mii, care ma bombane si se intoarce pe cealalta parte… as maca, as bea… as vrea sa sterg noaptea si sa fie dimineta mai repede…

ma uit la ceas si e trecut de 1… „trebuie dormi…hai ma ana!!! dormi” si de ce vreau sa adorm mai tare de aia nu pot …

si apoi vine dimineata…in sfarsit si totul are sens…

o sa imi lipseasca asta…!

Reclame

ciorna…

martie 21, 2010

imi musc buzele si las aerul caldut sa le ususce … parul razvratit il trimit dupa ureche… adulmec atmosfera primavarateca si in mine se inghesuie amintiri nedefinite, de demult, din atatea alte primaveri, ca si asta… ma simt fericita…

lumina puternica, aglomeratia si agitatia asta fara sens, vocile copiilor in apropiere… apoi din ce in ce mai departe… ma cuprinde o moleseala placuta … miroase a boabe de cafea proaspat rasnite si ma trezesc dorindu-mi o cana mare, cu mult zahar si scortisoara…dar daca m-as ridica acum sa ma duc sa cumpar, magia s-ar duce… e acum si aici…renunt …

mana urca usor, cu tigara aprinsa… buzele se desprind si primesc… simplu, firesc … privirea se ingusteaza in ochii care se fac tot mai mici de placerea nicotinei…o clipa, apoi pieptul se relaxeaza si fumul urca in forme ciudate…nu ii disting prea bine trasaturile in umbra sepcii pe care o poarta strengareste, desi as zice ca are catre 30 de ani… nu pot sa explic de ce mi-a atras atentia… poate e poezia miscarilor de fumator, poate ca intra lejer in unghiul meu vizual sau e vorba pur si simplu ca trebuie sa omor cumva jumatatea de ora care ma desparte de intalnire…special am vrut insa sa ajung mai devreme… simteam nevoia sa vad oamenii si sa ii schitez…simteam ca langa EL toate astea nu si-ar avea rostul…nu pot sa mai fiu eu in preajma lui… trist…nu stiu de ce mai continui…

sta picior peste picior…si priveste in gol..sau poate atentia ii e fixata asupra vreunui detaliu care mie imi scapa… sau poate nu vede deloc si incremenirea lui traduce de fapt concentrarea de a ghici parcul in sunete si arome… gandindu-ma la asta ma relaxez un pic, caci ideea de a fixa un strain in plina zi, fara nici un motiv aparent nu mi se pare sanatoasa… dar el nu vede si atunci este ok…pot sa ma holbez in voie…o fac…

cum este, ce face, ce il aduce in dupa-amiaza asta aici, pe o banca la nici doi pasi de mine… pasi marunti… un blackout cu amintiri montane…mi s-a facut dor de munte…a trecut deja o luna…si mi se face mila de el, care la nici doi pasi de mine e orb si nu poate sa vada frumusetea inaltimilor…hotarasc ca nu poate fi orb…ar fi pur si simplu nedrept din partea mea sa imi inchipui contrariul…

as bea cafea…

probabil ca e si el pierdut in rememorari… sau asteapta ca si mine pe cineva, fara convingere,din obisnuinta sau teama… ridic fata spre soare si inchid ochii…lumina ma patrunde printre pleoape si raman asa, expusa,abandonata, ca un pitic de gradina… citisem cu o seara inainte o nuvela despre un pitic malefic care dansa obsesiv dar foarte frumos… probabil de aici imaginea asta…

mirose puternic a cald, zahar si scortisora…perfect…deschid ochii si imi intinde o cana cu cafea…zambeste… eu ma inrosesc toata(de la soare 😛 ), dar primesc…

in seara aia m-am despartit de EL… nu gaseam motive sa mai continui…

SUNtasticDAY

martie 20, 2010

jane austen

the elefant vanishes

and sugared youghurt…

I am getting used to this life of idleness…!!!

(a mustWrite): “Next to being married, a girl likes to be crossed in love a little now and then; it is something to think of, and it gives her a sort of distinction among her companions.” Jane Austen – P&P

vineri

martie 16, 2010

asteptare… ganduri… scenarii…

deznodamant…

… rabufnire… furie… dezamagire… dezarmare… maine…

decizii…

amendamente…

medicamente … repaos…

„si ce..oamenii mari nu au voie sa se dea in leagan…cine zice…nu, acum serios, cine zice….? si daca ninge ce…? cu atat mai mult…”

si ningea… pointlessly…

joi…

martie 11, 2010

speechlessly speechless…

had a dream about it though…

miercuri…

martie 10, 2010

monografie in alb si negru…

ingrosasem liniile, ca sa definesc contururi care nu se mai aflau acolo de mult… poate  nu fusesera acolo niciodata… caricaturizasem „for all the wrong reasons”…

aveam ochi desigur, dar eu abia acum catadicseam sa vad…

oamenii traisera si murisera langa mine si eu abia acum imi dadeam seama ca traiam si muream cu ei… ii strigam in sfarsit timpului sa se opreasca din curgere, sa nu mai grabeasca intalniri pentru care inima mea nu mai avea cum sa bata… sa ma lase sa fiu eu, asa cum nu ma mai stiam… si daca ma schimbasem, nu cumva se schimbasera multe alte lucruri o data cu mine…?

marti…

martie 9, 2010

firesc:

cand degetele ti-au alunecat pe linia taliei mele

cand palma ta a luat forma sanului meu

mana ta pe potriva mainii mele

seara aia

nefiresc:

tot restul

„Si totusi de cate ori, fiind pe punctual de a culege o bucurie, nu i-am intors brusc spatele asa cum ar fi facut un ascet.

Nu era vorba de renuntare, ci de o asteptare atat de minunata a ceea ce putea fi aceasta bucurie si de o stare de anticipare atat de intensa, incat trairea efectiva a bucuriei nu putea sa-mi mai ofere nimic nou.Prin urmare nu-mi ramanea decat sa trec mai departe, stiind bine ca pregatirea pentru o placere nu-i asigura implinirea decat luandu-i noutatea si ca incantarea cea mai mare ne  cuprinde fiinta numai surprinzand-o. Dar cel putin stiusem sa izgonesc din mine toate reticentele, pudorile, rezervele de decenta si ezitarile timorate care fac ca voluptatea sa fie tematoare si care, dupa decaderea carnii, predispun sufletul la remuscari. Eram cuprins de acea primavara interioara ale carei reflexe, inmuguruiri si infloriri pe care le intalneam in drumul meu nu mi se pareau decat niste ecouri. Ardeam atat de tare incat mi se parea ca pot comunica fervoarea mea oricarui om, asa cum aprinzi tigara altuia dandu-i foc de la tigara ta, fara ca aceasta sa se stinga. Scuturam din mine orice cenusa. In privirile mele radea o iubire difuza, fara de margini. Gandeam astfel: bunatatea nu e decat o iradiere a fericirii; si inima mea se daruia tuturor, numai pentru ca eram fericit.”

[Andre Gide – Fructele Pamantului]