rememorari : 21 noiembrie, 2008
ma sufoc…si gandurile toate mi se invalmasesc dintr-o data, sfarsind intr-un fel de zambet fara noima…si ma trezesc dorindu-mi sa fug, in timp ce sub apasarea evidentelor, basmul se naruie si se recladeste fara sa se consume vreodata… imi vine sa pun o gramada de intrebari, sa imi strig nelamurirea oricui are vreme sa o asculte, mai putin… mai putin…
aleg… ma invart pe calcai de trei ori… si nu mai suntem doi straini… si tot ce mi-ai spus vreodata inseamna ceva mai mult… si reusesc sa iti prind privirea si sa o asez pe chipul meu… iar tu ma vezi… ma auzi… ma vrei…
ma gandesc ca te-as lua de mana… aici se poate… in lumea asta noua, rotita spre visare de trei ori, ireal si greoi, nu ai cum sa intorci capul… nu ai cum sa ignori ce simti… nu ai cum sa te dai batut… nu ai stii sa ma uiti…
aici suntem noi doi si firescul… eu, tu si doua zaruri mari… pe care nu ma incumet sa le arunc…
eu, tu si ce ar fi dincolo de indrazneala mea cea mai mare…
eu, tu si drumul inapoi spre lumea indreptata…
nu, dragul meu, tu nu te pricepi sa indrepti lumea…
[ nota: rememorari este "eu" de pe vremuri... si este pentru ca ... viata are un mod ciudat de a te readuce mereu fata in fata cu temerile tale cele mai mari, cu greselile si defectele tale cele mai dureroase... cu sperantele cele mai aprige...]
Explore posts in the same categories: rationamente, rememorari
