rememorari : 20 septembrie, 2008
“si-am putea si nu se poate..si noroi si stele” [PAMANTUL DEOCAMDATA A.Paunescu, M.Vintila]
pietele s-au colorat in crizanteme…pe sub balcoane miroase a vinete coapte si a otet incins pentru muraturi… in casa a zacusca…
si aerul… aerul e rece si canta…
blocurile isi inchid nuvelele in spatele obloanelor… mi-ar placea sa trag cu ochiul la viata omului…
si m-as intoarce spre soare… doar ca … nu-l aflu…
vantul tremura in crengi si oamenii in statii, cand autobuzele ajung dintr-o data prea greu… imi strang pardesiul si ma gandesc sa urc si sa merg oriunde…
fiindca niciodata nu se intampla “asa”… nici macar toamna…
a venit, si nici nu stie ca asteptam…
[ nota: rememorari este "eu" de pe vremuri... si este pentru ca ... viata are un mod ciudat de a te readuce mereu fata in fata cu temerile tale cele mai mari, cu greselile si defectele tale cele mai dureroase... cu sperantele cele mai aprige...]
Explore posts in the same categories: others said it better, rationamente, rememorari
